Studiu: Averile extrem de mari ale ultra-bogaților cauzează daune semnificative mediului înconjurător.
Cercetare: Averile ultra-bogaților generează daune climatice semnificative
Un nou studiu subliniază un aspect esențial al crizei climatice: persoanele extrem de bogate, care duc un stil de viață extravagant, contribuie semnificativ la deteriorarea mediului prin averile lor considerabile. Aceste persoane, care călătoresc frecvent cu avioanele private și își petrec timpul pe iahturi, sunt adesea văzute ca fiind vinovate pentru criza climatică. Totuși, cercetările recente sugerează că impactul lor negativ nu se limitează doar la comportamentul de consum, ci se extinde la averile și investițiile pe care le dețin.
Organizația Greenpeace a realizat un calcul numit „datoria climatică”, care evidențiază contribuția semnificativă a ultra-bogaților la emisiile de gaze cu efect de seră, estimate la aproape 1 trilion de dolari anual. Clara Thompson, expertă în probleme socioeconomice la Greenpeace International, a ridicat o întrebare crucială: de ce gospodăriile obținătorilor de venituri medii și mici ar trebui să suporte povara creșterii costurilor de trai și a facturilor de energie, în timp ce cei mai bogați continuă să beneficieze de industriile care agravează criza climatică?
Studiul subliniază că averea ascunsă a celor mai bogați 0,1% din populație depășește bunurile deținute de jumătate din întreaga lume. Potrivit estimărilor Greenpeace, primii 1% dintre cei mai înstăriți oameni sunt responsabili pentru aproximativ 40% din emisiile generate de proprietăți, ce includ companiile și activele lor financiare. În total, această subcategorie de indivizi generează 60% din producția globală de carbon. O analiză mai detaliată arată că primii 0,1% contribuie cu 17% din emisiile bazate pe proprietate, iar primii 0,01% generează aproape 9% din acestea.
Emisiile bazate pe proprietate reprezintă un concept esențial în cadrul acestui studiu, făcând distincția între emisiile provenite direct din consum și cele care rezultă din deținerea activelor. De exemplu, jumătatea inferioară a populației, în funcție de bogăție, contribuie doar cu 3% din aceste emisii. Thompson a accentuat necesitatea evaluării acestor emisii bazate pe proprietate, argumentând că, deși ele sunt mai puțin vizibile comparativ cu emisiile generate prin consum, sunt mult mai dificile de gestionat.
În concluzie, studiul recomandă ca politicile climatice să se concentreze nu doar pe comportamentul consumatorilor obișnuiți, ci și pe influența proprietății și investițiilor celor mai bogați indivizi. Este evident că reformele climatice trebuie să includă măsuri care să abordeze impactul disproporționat pe care aceștia îl au asupra mediului, subliniind că responsabilitatea pentru criza climatică trebuie împărtășită corect și echitabil în cadrul societății.
