Cum a reușit un tânăr din București să supraviețuiască unei tragedii în care și-au pierdut viața aproape 800 de persoane. Struma, „sicriul plutitor” plecat din Constanța.
CUM A REUȘIT UN TÂNĂR DIN BUCUREȘTI SĂ SUPRAVIEȚUIASCĂ UNEI TRAGEDII ÎN CARE AU DECEDAT APROAPE 800 DE PERSOANE. STRUMA, „SICRIUL PLUTITOR” PLECAT DIN CONSTANȚA
David Stoliar, un adolescent din București care avea doar 19 ani în momentul respective, a fost prins în mijlocul unei tragedii maritime devastatoare care a avut un impact profund asupra conștiinței colective a lumii. În dimineața zilei de 24 februarie 1942, nava Struma, un vechi vas de transport cu un motor aproape complet defect, s-a scufundat în apele reci ale Mării Negre, lăsând în urma sa un bilanț cumplit de aproape 800 de persoane dispărute. Într-o ironie a soartei, David a fost singurul supraviețuitor, iar povestea sa reflectă un capitol întunecat al istoriei evreiești din România, marcat de suferințe și persecuții.
CONTEXTUL ISTORIC AL TRAGEDIEI
Zborul Strumei din Portul Constanța a avut loc într-un cadru sumbru. România, în acel moment un aliat al Germaniei naziste, aplica politici draconice de antisemitism care culminau în deportări și pogromuri devastatoare. Acest climat de frică a determinat sute de evrei să fugă din țară, în căutarea unui refugiu în Palestina, regiune aflată sub mandat britanic. Struma, în ciuda deficiențelor sale tehnice și logistice, reprezenta ultima speranță pentru acești oameni prigoniți.
O CĂLĂTORIE LIPSITĂ DE SECURITATE
Nava a plecat pe 12 decembrie 1941, purtând la bord aproape 800 de persoane, inclusiv familii cu copii mici, toate acestea fiind înghesuite într-un spațiu care conform reglementărilor era destinat pentru maximum 150 de pasageri. În aceste condiții extreme, pasagerii au fost nevoiți să suporte dificultăți insuportabile pe parcursul călătoriei. La scurt timp, motorul a cedat, iar Struma a ajuns în portul Istanbul, fiind reținută timp de zece săptămâni, fără ca pasagerii să aibă voie să debarce. Această perioadă a fost marcată de lipsuri grave de hrană și apă, transformând nava într-un adevărat coșmar.
TRAGEDIE ÎN „SICRIUL PLUTITOR”
După încercări repetate de a obține permisiunea de a continua călătoria, în dimineața zilei de 24 februarie 1942, Struma a fost remorcată de autoritățile turce în largul mării, lăsată abandonată pe ape. La scurt timp, a avut loc o explozie devastatoare care a dus la scufundarea rapidă a navei. David Stoliar, aflat la bord, a fost aruncat în apa înghețată, confruntându-se cu moartea aproape cu fiecare respirație.
SUPRAVIEȚUIREA MIRACULOASĂ A LUI DAVID STOLIAR
Cu toate că situația părea fără speranță, David a reușit să se agațe de o bucată din epavă a vasului și, timp de aproape 24 de ore, a înotat în apele reci, fiind protejat doar de paltonul său. A fost salvat în cele din urmă de o barcă turcească, dar fericirea reîntâlnirii cu viața a fost umbrită de reținerea sa pentru intrare ilegală în Turcia. A petrecut săptămâni întregi în detenție, înainte de a obține permisiunea de a pleca spre Palestina.
O LECȚIE DE ISTORIE
Tragedia Strumei rămâne un simbol al indiferenței și refuzului marilor puteri de a interveni în protejarea refugiaților evrei. Mesajul acestei tragedii este cu atât mai relevant în perioada Holocaustului, când, la nivel global, s-au amplificat regretele și protestele față de neputința de a salva vieți. În București, un memorial dedicat victimelor Strumei amintește de suferințele și destinul tragic al celor care au fost lăsați în voia sorții în căutarea libertății.
