Conquistadorii fotbalului: De ce Cupa Mondială câștigată de Spania are o notă imperială
Conquistadorii fotbalului: De ce Cupa Mondială a Spaniei are un gust imperial
Multe persoane asociază expresia „imperiul pe care soarele nu apune niciodată” cu Marea Britanie victoriană, care la începutul secolului XX stăpânea un vast teritoriu, incluzând Canada, Honduras, Insulele Ionice, Egipt, Somaliland, India, Hong Kong și Fiji. Totuși, demn de menționat este faptul că această frază a fost formulată cu mult înainte, de diplomat italian Giovanni Battista Guarini în 1585, care se refera la Imperiul Spaniol. El numea regatul pe care „nè anco, quando annotta, il Sol tramonta” — „chiar și când se întunecă, soarele nu apune”.
Sub domnia Împăratului Sfântului Imperiu Roman, Charles V, și a urmașilor săi din familia Habsburg, națiunile de pe fiecare continent, cu excepția Antarcticii, au fost guvernate din Madrid. Marea expansiune a imperiului s-a realizat prin mobilizarea de armate uriașe în Europa și traversarea oceanelor cu caravela și galoanele, astfel încât Spania a ajuns să controleze teritorii de la Peru până la Filipine. În timpul Cupei Mondiale din 2026, numeroși descendenți ai acelora care au trăit în acest imperiu au avut ocazia să asiste la confruntările echipelor naționale ce includeau jucători din regiunile care odinioară fuseseră sub stăpânirea spaniolă.
Această ediție a turneului a fost marcată de o surpriză care a rezultat din natura aleatorie a tragerilor la sorți ale grupei FIFA, cu reprezentativa La Roja jucând împotriva națiunilor care, la un moment dat, au făcut parte din imperiul spaniol. Meciurile cu excepția acesteia au fost cu Franța și Arabia Saudită.
În prima partidă din turneu, Spania s-a confruntat cu Cap Verde, un arhipelag din vestul Africii, colonizat de portughezi în secolul al XV-lea. După ce Spania a invadat Portugalia în 1580, toate posesiunile imperiale ale Lisabonei, inclusiv cele zece insule vulcanice care formează astăzi Cap Verde, au trecut de facto sub controlul spaniol până în 1640, an în care uniunea iberică forțată a fost desființată, iar Portugalia și-a recăpătat independența.
În continuarea competiției, după ce au învins Arabia Saudită — un stat apărut după prăbușirea Imperiului Spaniol — Spania a câștigat și meciul împotriva Uruguayului în Guadalajara, Mexic. Această națiune sud-americană făcea, la un moment dat, parte din vastele viceregate spaniole, precum Peru și Río de la Plata, create de Spania în 1535, înainte de a deveni independentă în 1810.
Discuțiile din jurul acestui meci au fost umbrite de subiecte legate de colonialism, dar au inclus și o reflecție asupra moștenirii Spaniei în Mexic. În anul 2019, președintele de atunci al Mexicului, Andrés Manuel López Obrador, a solicitat regelui spaniol Felipe VI să-și ceară scuze pentru abuzurile din timpul cuceririi Mesoamericii, din secolul al XVI-lea. Această solicitare a fost refuzată de Madrid, ceea ce a condus la o deteriorare a relațiilor diplomatice, continuată de succesorul lui López Obrador, președinta Claudia Sheinbaum, care a rupt tradiția de a-l invita pe regele Spaniei la ceremonia de învestire în 2024.
Cu toate acestea, într-un gest ce a părut a fi un semn de apropiere, regele spaniol a recunoscut „abuzurile și controversele etice” comise de conchistadorii spanioli, atunci când a participat la o expoziție de artă indigenă mexicană la Madrid. „Sunt lucruri care, atunci când le studiem cu valorile noastre actuale, evident nu ne pot face mândri”, a declarat Felipe, făcând astfel un pas către o relaxare a tensiunilor diplomatice.
Ulterior, La Roja a continuat să marcheze succese, câștigând împotriva Austriei, o țară ce a fost administrată îndelung de Charles V. A urmat o confruntare cu Portugalia, un stat care își fundamentează identitatea în rezistența față de ambițiile expanisioniste ale Spaniei, îngrijorări care nu sunt nefondate, având în vedere că, după 1580, au fost înregistrate nu mai puțin de șase invazii complete ale Spaniei asupra vecinului său occidental.
La sfârșitul turneului, Spania a avut parte de un meci pe cât de contestat, pe atât de semnificativ, între două țări unite nu doar printr-o limbă comună şi o cultură, ci mai ales printr-o pasiune copleșitoare pentru fotbal care depășește cu mult alte preocupări.
