Franța dorește să oprească asistența medicală gratuită pentru pensionarii străini
Franța vrea să încheie asistența medicală gratuită pentru pensionarii străini
O schimbare legislativă controversată zguduie planurile de pensie ale celor care visau să se bucure de soarele Coastei de Azur, găsind refugiu în sistemul generos de sănătate al Franței. Pensionarii din țări non-UE ar putea fi nevoiți să suporte costurile serviciilor medicale publice, o veste care amenință să perturbe stabilitatea multor americani stabiliți aici pentru o viață mai liniștită și mai puțin costisitoare comparativ cu țara natală.
„Este o chestiune de echitate”, susține François Gernigon, inițiatorul propunerii legislative. Argumentul său? Lipsa reciprocității. Dacă un cetățean francez ar emigra în Statele Unite, nu ar putea beneficia de astfel de drepturi gratuite. În prezent, legea franceză permite străinilor non-UE să dobândească acces gratuit la sistemul de sănătate după trei luni de la obținerea unui permis de ședere pe termen lung, condiționat de dovezi financiare solide – un venit anual peste 23.000 de euro sau deținerea unei asigurări private de sănătate.
Legea avansează rapid în Parlament
Propunerea de a introduce o contribuție minimă pentru acești beneficiari a trecut deja de două camere ale parlamentului și, cu sprijinul guvernului, ar putea intra în vigoare în 2026. Sub presiunea de a reduce cheltuielile guvernamentale și de a aduce deficitul bugetar la 5% din PIB, Franța încearcă să își regândească sistemele de prestații sociale, iar acest plan se aliniază perfect acestei direcții strategice.
În formă modificată de Senat, măsura nu vizează întregul grup de cetățeni non-UE, ci doar pe cei care nu contribuie prin taxe sau alte programe sociale din Franța. De altfel, chiar și unii expați americani au recunoscut, potrivit deputatului Gernigon, că actuala situație este anormală și și-au exprimat deschiderea de a contribui financiar mai mult.
Impactul economic și social al schimbării
Deși detaliile despre valoarea exactă a contribuției urmează să fie decise de guvern, scenariul conturat sugerează costuri mai accesibile decât cele ale asigurărilor private din SUA, care variază între 300 și 500 de euro lunar. Cu toate acestea, veniturile generate nu sunt așteptate să acopere complet golurile din bugetul securității sociale franceze. Gernigon recunoaște că obiectivul principal nu este soluționarea problemelor bugetare, ci implementarea unui principiu de corectitudine.
Propunerea rezonează cu o nedumerire latentă a francezilor față de percepția că țara lor devine un refugiu pentru cei care nu contribuie direct la sistem. De altfel, în contextul unor dezbateri politice intense legate de sustenabilitatea economică și distribuția beneficiilor sociale, această măsură face parte dintr-o tendință mai amplă de reformare structurală a statului francez, tensionând și mai mult relațiile cu expații.
