Ayatollah Khamenei a murit. Iată ce înseamnă aceasta pentru conducerea Iranului.
Moartea Ayatollahului Khamenei: O provocare fără precedent pentru conducerea Iranului
Decesul Ayatollahului Ali Khamenei s-ar putea dovedi a fi cea mai gravă amenințare la adresa regimului islamist iranian în istoria sa de aproape 50 de ani. Cu toate acestea, acest eveniment nu garantează un sfârșit rapid al teocrației ce domină țara. Deși Iranul dispune de un președinte ales, Masoud Pezeshkian, puterea reală a fost întotdeauna deținută de liderul suprem, rol ocupat timp de decenii de Khamenei.
Regimul actual a traversat o singură schimbare de putere majoră, și anume la moartea fondatorului Republicii Islamice, Ayatollahul Ruhollah Khomeini, în 1989. Decesul lui Khamenei, anunțat de mass-media de stat iraniană, a generat un vid de conducere, lăsând în urmă o lipsă de succesor clar. De-a lungul celor multe generații, Ebrahim Raisi, fostul președinte, a fost considerat un potențial înlocuitor, dar el a decedat într-un tragic accident de elicopter în 2024.
În acest context, fiul lui Khamenei, Mojtaba Khamenei, a fost menționat ca un posibil succesor. Deși își exercită influența în culisele puterii și gestionează o mare parte din averea tatălui său, el nu este singurul nume pe lista potențialilor viitori lideri. Rapoartele susțin că Khamenei a discutat despre trei candidați care ar putea lua locul său în timpul unei crize de conducere de 12 zile, dar identitățile acestora rămân necunoscute publicului.
Incertitudinea privind exercitarea puterii oferă o oportunitate potențială opozanților regimului. În comentariile video post-loviturilor de stat, Donald Trump a îndemnat poporul iranian să folosească acest moment pentru a răsturna regimul, spunând: „Când terminăm, preluați-vă guvernul. Va fi al vostru.” Aceasta sugerează că moartea lui Khamenei ar putea fi percepută ca o șansă de schimbare, dar regimul pe care l-a condus a demonstrat o rezistență remarcabilă în fața provocărilor.
Regimul condus de Khamenei a întreținut un control feroce asupra societății iraniene, limitând sever libertățile individuale, în special pentru femei și minorități. Reprimarea intensificată a rezultat în răspunsuri violente din partea forțelor guvernamentale, ce au dus la manifestații de amploare și la moartea a mii de protestatari în decembrie.
Oameni de seamă, precum Reza Pahlavi, fiul fostului șah al Iranului, s-au grăbit să își expună pozițiile în urma atacurilor, afirmând că regimul se „prăbușește”. Cu toate acestea, el a subliniat că, deși ajutoarele externe sunt utile, „victoria finală va fi obținută de noi”, încurajând cetățenii iranieni să revină pe străzi pentru a-și revendica drepturile.
Dacă nu există o tranziție evidentă a puterii, Forțele Armate Revoluționare Islamice ar putea accede la conducere. Trump a sugerat într-un mesaj postat pe platforma Truth Social că moartea lui Khamenei ar putea echivala cu o schimbare similară celei din Venezuela, îndemnând la căutarea unui lider din rândurile Gărzii Revoluționare. Aceasta ar putea duce la perpetuarea represiunii sub un control militar, continuând o administrație ostilă față de Statele Unite și capabilă de provocări în regiune.
În lumina acestor evenimente, Secretarul de Stat Marco Rubio a afirmat în cadrul audierilor Comisiei pentru Relații Externe că, în situația decesului lui Khamenei, nu există certitudini privitoare la preluarea puterii. „Este o întrebare deschisă”, a concluzionat Rubio, evidențiind natura imprevizibilă a viitorului politic al Iranului.
