UE susține că interdicția terapiei de conversie pentru LGBTQ+ ar trebui să fie decizia țărilor, nu a Bruxelles-ului.
Uniunea Europeană subliniază că statele membre, nu Bruxelles-ul, ar trebui să interzică terapia de conversie LGBTQ+
Recent, Comisia Europeană a decis să nu impună o interdicție la nivelul Uniunii Europene pentru terapiile de conversie destinate schimbării sau suprimării identității persoanelor LGBTQ+, alegând în schimb să solicite statelor membre să interzică aceste practici la nivel național. Această decizie a fost luată ca răspuns la o petiție semnată de peste un milion de persoane care au solicitat o interdicție legislativă obligatorie.
Comisarul pentru egalitate, Hadja Lahbib, a transmis un mesaj clar către toate statele membre, solicitându-le să interzică practicile de conversie. Această declarație a fost făcută cu ocazia prezentării răspunsului la inițiativa cetățenească menționată. Lahbib a evidențiat natura dăunătoare a acestor practici, afirmând că acestea ar trebui să devină ilegale.
Inițiativa cetățenească a avut un impact semnificativ, definind practicile de conversie ca intervenții menite să schimbe, să reprime sau să suprime orientarea sexuală, identitatea de gen sau exprimarea de gen a persoanelor LGBTQ+. Aceste practici cuprind o varietate de metode, incluzând abuzuri verbale, coercizare, izolare, medicație forțată, electroșocuri și abuzuri fizice sau sexuale, fiind catalogate ca având „fără valoare terapeutică”.
În ciuda apelurilor, Comisia a decis să adopte, în 2027, o recomandare care încurajează statele membre să implementeze interdicții asupra acestor practici. Această mișcare a fost percepută de organizatorii campaniei ca o „opportunitate ratată”. Astfel, Comisia recunoaște importanța esențială a intervenției statelor membre în această problemă, concentrându-se pe sprijinul acordat în interzicerea practicilor de conversie.
Lahbib a explicat că responsabilitatea principală în această chestiune revine statelor membre, adăugând că adoptarea unei legislații obligatorii ar necesita unanimitatea acestora. La momentul actual, doar opt țări din cadrul Uniunii Europene au interzis practicile de conversie, ceea ce demonstrează că există posibilitatea acțiunii în această direcție, Comisia având ca obiectiv să capitalizeze pe această tendință pozitivă.
Petiția a solicitat, printre altele, ca practicile de conversie să fie incluse pe lista „eurocriminalităților”, fiind considerate crime grave cu o dimensiune transfrontalieră. De asemenea, a fost sugerată modificarea directivei privind drepturile victimelor pentru a stabili standarde minime în ceea ce privește drepturile și protecția victimelor acestor practici.
Comisia a afirmat că extinderea listei de crime ale Uniunii Europene ar necesita decizia unanimă a statelor membre, precizând că, deși anumite practici forțate de conversie ar putea îndeplini criteriile stabilite, doar un număr restrâns dintre acestea ar avea șanse reale de a obține acest statut.
Organizatorii campaniei consideră că abordarea Comisiei reprezintă o „ocazie pierdută”. Mattéo Garguilo, co-președinte al Asociației Europene Împotriva Terapiei de Conversie, a criticat argumentul Comisiei conform căruia o interdicție legală ar necesita un timp îndelungat pentru implementare, subliniind că rezoluția non-obligatorie va necesita la fel de mult timp, iar în final, fiecare stat va decide autonomia sa în a interzice sau nu aceste practici.
