Structura Comisiei Europene stârnește confuzie și îngrijorare în rândul activiștilor de mediu din Bruxelles
STRUCTURA COMISIEI EUROPENE CREAZĂ DISCONFORT PENTRU CAMPANIILE VERZI DIN BRUXELLES
Studiile recente subliniază că organizarea internă a Comisiei Europene, sub conducerea Ursulei von der Leyen, se dovedește a fi o sursă de frustrare pentru activiștii de mediu și susținătorii egalității. Aceștia observă că reprezentanții industriei obțin o influență mult mai mare în procesul decizional al Comisiei, ceea ce îngreunează dialogul cu cei care militează pentru legislații ecologice și drepturile omului.
Într-un context în care multe portofolii sunt fragmentate între comisari, activiștii de mediu întâmpină dificultăți în identificarea persoanelor potrivite pentru a-i asculta. Comentariile avocaților citate în newsletter-ul EU Influence de la POLITICO sugerează o confuzie crescândă. Problema este exacerbata de stilul autoritar al conducerii von der Leyen, în care puterea este concentrată în mâinile președintelui și ale consilierilor săi apropiați.
DISPONIBILITATEA ÎNTRE LOBBYIȘTII ȘI DECIZIILE POLITICE
Un consultant din Bruxelles, care a dorit să rămână anonim, a evidențiat că structura actuală a Comisiei îngreunează efectivitatea Pactului Verde, subliniind că în domeniou sănătății „lucrurile nu s-au schimbat foarte mult.” Aceasta evidențiază faptul că activiștii ecologici se confruntă cu obstacole specifice care nu afectează în mod similar industriile tradiționale. De exemplu, întâlnirile frecvente ale comisarului pentru piața internă, Stéphane Séjourné, cu reprezentanți ai industriei, sunt văzute ca un indiciu al priorității conferite sectorului comercial în detrimentul inițiativelor ecologice.
AMBIIGUITATEA STRUCUTURALĂ A COMISIEI EUROPENE
Structura complexă a Comisiei, cu șase vicepreședinți executivi ce coordonează activitatea celorlalți comisari, a dus la o neclaritate în ceea ce privește contactele necesare pentru discuțiile de mediu. Mike Walker, un lobbyist specializat în probleme climatice, a indicat că, comparativ cu primul mandat al lui von der Leyen, în care Frans Timmermans era clar asociat cu Pactul Verde, acum este mult mai complicat să se stabilească care vicepreședinte sau comisar este relevant pentru discuțiile de mediu.
Walker a menționat „ambiguitatea structurală”, care face advocacy-ul mai provocator pentru societatea civilă. De exemplu, propunerea de simplificare omnibus a însemnat excluziunea multor proceduri normale de consultare, ceea ce a restrâns audierile și a lăsat doar un grup select de părți interesate să participe.
DECIZII MONOCENTRALE ȘI ÎN ECHILIBRU PE DOAR UNA DIN AGENDE
Alejandro Moledo, reprezentant al Forumului European de Dizabilitate, a adus în discuție frustrarea activiștilor pentru drepturile omului față de direcția dată de comisarul pentru pregătire și egalitate, Hadja Lahbib, care pare să se concentreze mai mult pe alte aspecte ale portofoliului său. Acesta a caracterizat abordarea Comisiei ca pe o „obiectiv secundar” în privința egalității, afirmând că strategia sa pentru comunitatea LGBTQ+ nu se ridică la nivelul așteptărilor, iar programele anti-rasism sunt considerate oportunități ratate de a îmbunătăți situația.
În ciuda criticilor, un oficial al UE a declarat că angajamentul comisarului față de promovarea egalității rămâne constant și clar, mentionând întâlniri cu diverse părți interesate și aspecte concrete de inclusivitate, dar aceste inițiative par insuficiente în raport cu așteptările grupurilor marginalizate.
În concluzie, structura actuală a Comisiei Europene pune un accent semnificativ pe lobby-ul industrial și degradează din ce în ce mai mult capacitatea activiștilor de a influența deciziile, conducând la o stare de confuzie și neîncredere. Aceasta poate avea implicații serioase atât pentru politica de mediu, cât și pentru dezvoltarea socială în întregul context european.
