Politica F Oana 04/01/2026 0 Comentarii

„Când nu ești la masă, ești pe meniu” – critica lui Mihai Fifor.

„CÂND NU EȘTI LA MASĂ, EȘTI PE MENIU” – CRITICA LUI MIHAI FIFOR

Într-o declarație tăioasă care a răsunat pe rețelele sociale, Mihai Fifor, liderul PSD Arad, și-a manifestat dezamăgirea profundă față de absența României de la masa negocierilor de securitate desfășurate la Kiev. Acest eveniment a reunit o serie de lideri europeni și organizații internaționale de prim rang, precum NATO și Uniunea Europeană, având o importanță crucială pentru conturarea strategiilor de securitate din jurul Mării Negre. Potrivit lui Fifor, România, ce se bucură de cea mai lungă graniță cu Ucraina între toate statele Uniunii Europene și având un rol strategic în cadrul NATO, ar fi trebuit să fie puternic reprezentată.

Tonul critic al lui Fifor este aspru și direct: „Când nu ești la masă, ești sigur în meniu!”. Această metaforă puternică sugerează nu doar un simplu regret, ci o stare de alarmă privind implicațiile pe termen lung ale unei astfel de absențe. Absența României este cu atât mai îngrijorătoare cu cât alte state europene, precum Germania, Franța sau Polonia, au fost activ implicate în negocieri, în timp ce Bucureștiul își menține o tăcere suspectă, insolubilă prin lipsa de reacţie.”

Mihai Fifor nu se sfiește să sublinieze cât de gravă este această situație. „Țara noastră pare a fi mai preocupată de propria sa indiferență față de contextul geopolitic actual”, adaugă el cu o notă de amărăciune. Această tăcere „prudentă” a devenit o normă, permițând altora să ia decizii fundamentale pentru viitorul regiunii Mării Negre chiar și fără participarea activă a României.

Fifor trage un semnal de alarmă clar: „Această politică de inactivitate ar putea avea consecințe devastatoare pe termen lung”, susținând că România riscă să se izoleze din ce în ce mai mult de procesele decizionale esențiale. Această politică a Bucureștiului ar putea duce nu doar la o alienare diplomatică, ci și la o vulnerabilitate a securității naționale, afectând puterea de influență regională a țării.

România este prezentată ca un stat care ar fi trebuit să aibă un loc de cinste la masa negocierilor, însă se vede că acest loc este ratat în mod periculos. Fifor consideră că este mai mult decât o simple observație – este o chemare urgentă adresată autorităților de a recunoaște gravitatea situației și de a lua măsuri pentru a evita ca astfel de absențe să devină un lucru obișnuit. România are nevoie de conștientizarea impactului pe care îl poate avea asupra securității și stabilității regional și internațional.

Aceste cuvinte ale lui Mihai Fifor nu sunt doar critice, ele sunt un apel mobilizator pentru a reevalua prioritățile strategice ale țării și o chemare la acțiune pentru a recupera terenul pierdut în fața dinamicelor globale în continuă schimbare. Cât timp România va continua să rămână pasivă, va risca să devină un spectator tăcut în fața evenimentelor care pot decide soarta regiunii și a întregii Europe de Est.