Cum ar trebui să fie un licean absolvent?
Un portret ideal sau o utopie? Cum ar trebui să fie absolventul de liceu în 2025
Într-o țară prinsă în capcanele unor reforme promise și niciodată implementate, Ministrul Educației, Daniel David, schițează un portret utopic al absolventului ideal de liceu. Pe hârtie, acesta ar trebui să fie un individ bine pregătit pentru piața muncii, un cetățean activ și, colac peste pupăză, un om cu un echilibru psihologic de invidiat. Dar cine are curajul să întrebe: câți tineri ies cu adevărat din sistemul de învățământ respectând acest standard iluzoriu? Cum să creezi astfel de tineri într-un haos educațional perpetuu?
Povara inutilității școlii: Predăm lecții de viață sau bifăm formalități?
Realitatea actuală a școlii românești nu este deloc măgulitoare. Daniel David pune degetul pe rană, dar rana e adâncă – mult prea adâncă. Elevii sunt îndopați cu informații redundante și irelevante pentru viața reală, într-un ritm isteric de bifare de materii și teste. Unde sunt lecțiile practice, unde e educația pentru viață? Să fim sinceri, tinerii pleacă din școală cu capetele pline de cunoștințe de manual, dar sunt goi de competențe reale. Ce sens are să înveți formule matematice dacă nu știi să gestionezi un buget personal sau să scrii un CV decent?
Ce va rămâne din promisiuni? Conversii goale de teorie?
Ministrul clamează marea schimbare – o „nouă paradigmă” care ar trebui să înlocuiască stagnarea actuală. Planurile-cadru vor fi, chipurile, rescrise, se va pune accent pe competențe și echilibru între științe, religie, artă și practică. Totul sună ca o poezie a reformei școlare. Dar vin întrebările tăioase: câte astfel de promisiuni au fost făcute până acum, doar pentru a fi uitate într-un sertar prăfuit? Realitatea este mult mai neiertătoare decât vorbele mari spuse la microfon.
Echilibrul psihologic al elevului – o iluzie într-un sistem instabil
Poate una dintre cele mai ironice părți ale acestui portret sunt referirile la „echilibrul psihologic” al tinerilor care ies din liceu. Cum să vorbești despre stabilitate emoțională când elevii sunt bombardați cu presiuni continue, nenumărate teste și un sistem care ignoră cu desăvârșire starea lor mentală? Profesorii, la rândul lor extenuați și lipsiți de resurse, nu au timpul sau energia să sprijine dezvoltarea psihologică a elevilor. Sună frumos în teorie, dar practica sfidează orice logică.
Cetățean activ și apărător al democrației? Poate în altă viață
Educația ar trebui, zic oficialii, să formeze cetățeni activi, implicați și gata să apere valorile democratice. Este, însă, contradictoriu să spui asta într-o țară în care elevii nu sunt învățați nici măcar cum funcționează o democrație. Tinerii părăsesc sistemul de învățământ fără să știe măcar ce drepturi și responsabilități au. Și atunci, cum să devină ei gardieni ai democrației? Declarațiile grandioase ale autorităților nu par altceva decât un clișeu de PR, un scut împotriva întrebărilor incomode.
Un sistem care își sapă singur groapa
Imaginea proiectată pentru un absolvent de liceu în România anului 2025 este admirabilă, dar aproape imposibil de realizat în haosul educațional actual. Oficialii vor absolvenți „compleți”, dar nu oferă cadrele necesare pentru a crea astfel de indivizi. Între idealuri și realitate rămâne o prăpastie pe care nimeni nu pare dispus să o traverseze. În loc de reforme reale, avem parte de cuvinte mari care se lovesc de zidurile unui sistem uzat moral și logistic.
Sursa: cronicaromaneasca.ro/politica/cum-ar-trebui-sa-fie-un-absolvent-de-liceu/
