Un profesor universitar din Timișoara, consilierul ministrului Educației
Un consilier universitar sau doar un privilegiat?
Ministerul Educației a devenit, se pare, un punct de întâlnire pentru vechi prieteni și colegi universitari. În frunte cu ministrul Daniel David, originar din mediul academic al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, selecția consilierilor reflectă mai mult o poveste de loialități geografice decât o alegere bazată pe meritocrație. Cum altfel ar putea fi explicată predominanța oamenilor de „acasă” în acest cabinet?
Dintre numeroșii consilieri propuși, doar două persoane reprezintă alte universități din România. Universitatea de Vest din Timișoara și Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași par să fie, din păcate, excepțiile într-un joc academic dominat de influența Clujului. Să existe, oare, un monopol simbolic asupra reformelor educaționale?
Selecție pe criterii academice… sau pur subiective?
Este greu să nu observi caracterul bizar al listei de consilieri. Lipsește cu desăvârșire orice specialist în problemele stringente ale învățământului preuniversitar, care suferă de lipsă cronică de profesioniști, dotări și soluții pentru abandonul școlar. În schimb, vedem o paletă ciudată de specializări – psihologie, filosofie, chimie și nutriție. Cât despre expertiza unor consilieri, aceasta poate ridica mai multe semne de întrebare decât răspunsuri. Ce contribuție decisivă poate aduce un specialist în nutriție de 84 de ani într-un domeniu atât de dinamic și problematic cum este educația?
Spre deosebire de cele mai vulnerabile segmente ale sistemului educațional, cum ar fi școlile preuniversitare, probleme vitale rămân aproape complet ignorate. Este aceasta o altă dovadă a rupturii dintre teorie și practică? Sau poate că ministerul a decis cu nepăsare că aceste probleme sunt prea neimportante pentru „crema” academică?
Un minister transformat într-un club privat?
Faptul că mulți dintre consilierii propuși au legături personale sau profesionale strânse cu ministrul David nu trece neobservat. Vorbim de foști colegi, prieteni, membri ai aceleași „frății” academice, în locul unei abordări care să includă viziuni și experiențe diversificate. Poate selecția arată mai mult ca o distribuție strategică de roluri bine remunerate decât o încercare autentică de a reforma sistemul educațional românesc.
Comunitatea academică și publicul larg exprimă scepticism și chiar sarcasm față de aceste numiri. Nu este o surpriză, având în vedere cât de superficial pare fundamentul acestei echipe. În loc să rezolve nevoile educației, această selecție consolidează, în mod evident, o rețea de influență politică și personală.
Reformă sau stagnare?
În forma sa actuală, echipa de consilieri a Ministrului Educației oferă mai multe întrebări decât soluții. Cu o compoziție dezechilibrată și cu o preocupare ciudată față de propriile interese intime, șansele ca această echipă să îmbunătățească sistemul educațional sunt anemice. Perspectiva de schimbare reală devine o fantezie, umbrită de perpetuarea familiarităților și de absența unei viziuni unificate și echilibrate.
Într-o țară în care educația continuă să fie neglijată grav, consilieri aleși după criterii înguste legate de loialități academice și rețele politice reprezintă mai degrabă o baricadă împotriva progresului. În loc să fie un motor al reformei, acest minister riscă să rămână definit de aceeași stagnare nesfârșită și de o politică cel puțin discutabilă.
Sursa: timisfocus.ro/2025/01/16/un-profesor-universitar-din-timisoara-consilier-al-ministrului-educatiei/
