LNG-ul canadian va ajunge în Europa până în 2032.
Gazele naturale canadiene: Un vis întârziat pentru Europa
Într-o lume în care promisiunile politice zboară ca frunzele în vânt, ministrul canadian al Energiei, Tim Hodgson, a ieșit la rampă cu o declarație bombastică: gazele naturale lichefiate din Canada s-ar putea îndrepta spre Europa până în 2032. Și aici apare întrebarea crucială: cine mai crede în astfel de povești?
Ambiții stinse, planuri rupte
Ne amintim cu toții de entuziasmul din 2022, când Germania visa cu ochii deschiși la o colaborare cu Canada pentru a scăpa de gura de oxigen rusească. Promisiuni mari, dar la final, nimic. Doar scheletele unor inițiative moarte de când lumea. Acum, ni se spune că pentru a construi o conductă care să transporte GNL de pe coasta de vest a Canadei, se vor necesita „cinci până la șapte ani.” Ridicol!
Un veritabil dans al incompetenței
Pe cine încerci să păcălești, Canada? Cu toții știm că la nicio parte nu se cunoaște acest terminus. Fostul cancelar german, Olaf Scholz, a fost împins într-un joc politic lipicios, iar acum ne trezim cu o nouă rundă de promisiuni goale. Între timp, Europa se chinuie cu o dependență de resurse energetice nesigure, iar noi suntem lăsați să aplaudăm în tăcere acest circ politic?
Prietenie cu SUA sau o ironie crâncenă?
Relația dintre Canada și SUA devine un exemplu perfect de cinism. Hodgson vorbește despre „valori comune”, iar noi ne întrebăm: ce fel de prietenie e aceea care se clădește pe o promisiune? SUA a avut un lider, Donald Trump, care nu s-a sfiit să glumească despre anexarea Canadei. Deci, unde este autenticitatea în toată această poveste?
Industria germană: Cereri vs. realitate
Industria din Germania cere GNL, dar oare nu e doar un alt balon de săpun? Promisiunile lui Hodgson despre terminalele din golful Hudson nu sunt altceva decât vorbe frumoase, fără substanță solidă pe care să le sprijine. Mark Carney, actualul prim-ministru al Canadei, vorbește despre mari investiții, dar câți oameni mai cred în asta?
Reflecție asupra viitorului energetic
În final, nu putem să nu ne întrebăm: cât timp va mai aștepta Europa să se repete acest scenariu? Cât de mult mai este dispusă să piardă în iluzia unor parteneriate fragile? 2032 nu pare o dată îndepărtată, ci un simbol al ineficienței și amatorismului la nivel înalt.
Sursa: www.politico.eu/article/canada-lng-europe-tim-hodgson/
