Noua strategie a Israelului: Să se bazăm pe Trump, să intensificăm presiunea asupra Iranului și să menținem opțiunea militară.
NOUA STRATEGIE A ISRAELULUI: SĂ SE BAZEZE PE TRUMP, SĂ EXERCITE PRESIUNE ASUPRA IRANULUI ȘI SĂ PĂSTREZE OPȚIUNEA MILITARĂ
În fața provocărilor generate de Iran, liderii israelieni și-au dat seama că cheia succesului constă în testarea capacității de a susține o combinație între presiunea militară și negocierile legate de programul nuclear al Teheranului, în scopul de a asigura o rezolvare stabilă a conflictului, în timp ce evită o escaladare costisitoare a tensiunilor militare.
În primele etape ale conflictului, Benjamin Netanyahu, prim-ministrul Israelului, a declarat că scopul său principal este să înlăture ceea ce el consideră a fi o „amenințare existențială” din partea Iranului, având ca țintă principală prevenirea accesului acestei țări la arme nucleare și facilitarea unei revolte interne împotriva liderilor iranieni. Totuși, în ciuda eforturilor depuse, aceste ambiții nu au fost îndeplinite, astfel că Netanyahu a decis să se angajeze într-o cooperare mai strânsă cu Donald Trump, președintele Statelor Unite, chiar și cu riscul unor consecințe negative.
Conform declarațiilor lui Yaakov Amidror, fost consilier pe probleme de securitate națională al premierului, Israel a optat pentru colaborarea cu SUA, chiar dacă aceasta a însemnat suspendarea acțiunilor militare împotriva Iranului. Această decizie a fost considerată esențială, având în vedere că Israelul își propune să degradeze capacitățile militare iraniene fără a provoca o reacție negativă suplimentară din partea unei administrații americane deja frustate de atacurile israeliene din Liban.
Un aspect central al acestei strategii se concentrează asupra dorinței ca Washingtonul să ajungă la un acord cu Iranul care să abordeze temerile legate de programele nucleare și de rachete ale acestuia, fără a compromite sancțiunile impuse, care contribuie la menținerea regimului sârguincios de la Teheran, conform unor afirmații făcute de oficiali israelieni, activi și anterioari.
Pe lângă aceasta, Netanyahu a fost de acord să diminueze operațiunile militare israeliene în Liban, conform rugăminților făcute de Trump. Această decizie a fost luată după ce, în ziarul precedent, Israel a efectuat atacuri devastatoare în sudul Libanului, vizând utilizarea a peste 100 de ținte și provocând pierderi de vieți umane în rândul a peste 300 de persoane, acest lucru marcând cele mai fatale bombardamente din istoria recentă a zonei.
Deși Netanyahu nu a confirmat în mod direct această promisiune, a instruit echipa sa să inițieze discuții cu Libanul în vederea dezarmării grupării Hezbollah, iar primele negocieri între oficiali americani, libanezi și israelieni sunt programate să înceapă săptămâna viitoare, la Washington.
Strategia Israelului include menținerea unor atacuri limitate asupra Libanului, chiar și în timpul negocierilor, continuând să respingă cererile de încetare a focului și să desfășoare operațiuni de verificare în sudul Libanului, având ca scop localizarea și distrugerea stocurilor de armament. Obiectivul declarat al Israelului este de a forța Hezbollah să se retragă dincolo de râul Litani, care a fost văzut ca o linie de demarcație între Israel și gruparea militantă, Netanyahu angajându-se să întreprindă acțiuni împotriva Hezbollah până când securitatea în nordul Israelului va fi restabilită.
Privind în interior, oficialii israelieni își defineasc scopurile cu o viziune mai restrânsă, axându-se pe crearea unui spațiu de siguranță în nord și pe adaptarea condițiilor de pe câmpul de luptă pentru a începe negocieri viitoare dintr-o poziție mai avantajoasă.
În ciuda acestor eforturi, mulți dintre oficiali se tem că axarea pe obținerea unui acord ce ar implica exclusiv renunțarea de către Iran la stocul său de uraniu îmbogățit ar putea să nu elimine complet amenințarea nucleară, dat fiind că infrastructura programului continuă să existe.
În concluzie, Israel și Statele Unite depind de combinația între presiunea militară și diplomație pentru a genera rezultate sustenabile. În caz contrar, Israelul ar putea continua să se confrunte cu o amenințare persistentă, care ar impune costuri militare și economice tot mai mari.
