Secretariatul General al Guvernului, păcălit de BNR
BNR a câștigat în instanță că propriile recomandări nu sunt acte administrative
Banca Națională a României a obținut o victorie în instanță susținând că propriile „precizări, recomandări și avertizări” nu sunt acte administrative și nu produc efecte juridice proprii. Decizia este favorabilă băncii centrale, dar creează o situație complicată pentru instituțiile care au tratat aceste documente ca bază pentru decizii administrative concrete.
Documentele BNR nu au rămas la nivelul băncii centrale. Au fost transmise Secretariatului General al Guvernului, Agenției Naționale pentru Achiziții Publice și Ministerului Investițiilor și Proiectelor Europene. De asemenea, au ajuns la Autoritățile de Management și la Administrația Fondului pentru Mediu. La finalul acestui circuit, funcționari publici le-au utilizat în verificarea, contestarea sau refuzarea garanțiilor emise de Trustee Capital Management IFN OÜ.
Mecanismul care a transformat recomandările în decizii
Traseul este următorul: BNR transmite poziția sa, administrația o primește, funcționarii o preiau, apar instrucțiuni și acte concrete, garanțiile sunt contestate sau refuzate, Trustee atacă BNR, iar BNR declară instanței că documentele sale nu produc efecte juridice. Și câștigă.
Apare însă întrebarea pe care fiecare instituție care a folosit acele documente trebuie să și-o pună: pe ce s-a bazat? Nu pot exista simultan două realități. În instanță, documentul nu produce efecte juridice proprii. În administrație, se aplică pentru că BNR a spus. Dacă prima propoziție a salvat BNR, a doua devine problema celor care au transformat recomandarea într-o decizie administrativă concretă.
Numele care apar în documente
La BNR apar Dan Suciu, director al Direcției Comunicare și Relații cu Publicul, și Adrian Cosmescu, director al Direcției Supraveghere, pe documentul din 24 octombrie 2024 transmis Administrației Fondului pentru Mediu. Ulterior apare Alexandru Nicolae Păunescu, directorul Direcției Juridice a BNR, în documentele prin care poziția băncii este dezvoltată și apărată juridic.
La ADR Sud-Vest Oltenia, Monica Botea aprobă Instrucțiunea nr. 31, iar Lavinia Crețu o avizează juridic. La Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, documentul care justifică condițiile aplicate garanțiilor este întocmit de Lucian Pavel, avizat de Adela Voicu și semnat de George Turtoi. La ADR Nord-Est, Georgiana Surdu aplică mecanismul într-un contract concret. În documentația cazului mai apar Vasile Asandei, Bogdan Budurea și Florin Stanciu.
Analiza Comisiei Europene și problema temeiului juridic
Comisia Europeană analizează mecanismul reclamat, care a propagat poziția unei autorități naționale prin administrație până la producerea de efecte asupra unei instituții financiare dintr-un alt stat membru. Apărarea BNR schimbă perspectiva: dacă banca ar fi susținut că documentele sale sunt obligatorii, discuția s-ar fi concentrat asupra sa. Dar BNR a spus contrariul în instanță.
Prin această apărare, întrebarea se mută în aval: cine le-a transformat în instrucțiuni, cine le-a invocat, cine le-a folosit drept fundament, cine a cerut beneficiarilor să meargă la BNR pentru confirmări, cine a refuzat garanția, cine a semnat actul care a produs efectul juridic pe care documentul BNR nu îl putea produce?
Prejudiciile și nota de plată
Dimensiunea prejudiciilor este în curs de estimare. Trebuie stabilite separat pierderile și costurile suportate de operatorii economici ale căror garanții au fost respinse sau contestate, costurile înlocuirii garanțiilor plătite, capitalul și contragaranțiile blocate, întârzierile contractuale și alte pagube comerciale.
Separat trebuie cuantificate efectele asupra bugetelor publice și proiectelor finanțate din fonduri europene: întârzieri, proiecte blocate, cheltuieli suplimentare și fonduri neabsorbite sau expuse riscului de neabsorbție. Cifrele nu sunt încă definitive, dar există deja un element juridic important: BNR și-a scos propriile documente din zona actului producător de efecte, iar administrația care le-a transformat în refuzuri concrete a rămas cu propriile acte și semnături.
Pentru analiza europeană, nu contează dacă un funcționar a avut încredere în BNR, ci ce a făcut administrația română și ce efecte a produs mecanismul asupra accesului pe piață al unei instituții financiare dintr-un alt stat membru. Hârtia are număr, dată, întocmitor, avizator, aprobator și semnatar. BNR poate să fi câștigat procesul. Rămâne de văzut cine a câștigat pisica moartă.
