Mâncarea favorită a lui Ivan Patzaichin: Mărturiile Tanti Lucica de la Mila 23 despre marele sportiv.
Mâncarea preferată a lui Ivan Patzaichin: Mărturiile Tanti Lucica de la Mila 23 despre marele sportiv
Ivan Patzaichin, o legendă a sportului românesc, a crescut în Mila 23 și nu a fost niciodată atras de preparate complexe când revenea acasă. Conform Tanti Lucica Buhaev, o rudă îndrăgită și gazdă la pensiunea care susține tradițiile gastronomice ale zonei, peștele său preferat era carasul mare prăjit întreg, preparat la foc domol. Ivan, cu o jovialitate specifică, îi spunea acestui pește „șoșon”, reluând, astfel, o amintire din copilărie unde peștele trebuie să fie suficient de mare „cât un șoșon”. Această poveste a fost împărtășită în cadrul infotripului „TU redescoperi Tulcea”, organizat de ANAT și OMD municipiul Tulcea, ce subliniază importanța legăturii cu tradițiile locale și cu natura.
Mai mult decât un simbol al sportului, Patzaichin era un om dedicat familiei, care găsea în fiecare întoarcere acasă ocazia perfectă de a redescoperi tradițiile culinare ale Deltei Dunării. Tanti Lucica rememorează cu nostalgie: „Când Ivan venea acasă, eu încercam să-l primesc cu ce era mai bun. Deși îi plăcea mult carasul prăjit, să fie mare, el tot timpul spunea: «Vreau și eu un șoșon prăjit».” De fiecare dată, masa de acasă era o ocazie de a celebra rădăcinile și obiceiurile culinare ale regiunii.
Pe lângă carnea de pește, Ivan era și un iubitor al plăcintei de dovleac, având o preferință deosebită pentru caramelul care se scurgea din ea. Tanti Lucica a dezvăluit: „Îi plăcea plăcinta de dovleac, dar în special caramelul de pe ea”, arătând astfel o fațetă mai puțin cunoscută a personalității sale, plină de simplitate și bucurie.
Atunci când vine vorba de rețetele pe care le transmitea generațiilor următoare, familia Tanti Lucica rămâne fidelă tradițiilor gastronomice ale Deltei. „Ciorba de pește trebuie să fie preparată cu tot cu cap, căci ciorba fără cap n-are nicio valoare”, declară ea cu convingere, evidențiind diversitatea stilurilor de gătit din fiecare gospodărie de la Mila 23. Mâncarea simplă, dar plină de gust și tradiție, era ceea ce Ivan Patzaichin dorea să fie redescoperit de vizitatorii Deltei.
Ultima masă a marelui campion a avut loc în luna mai, atunci când sănătatea sa era deja afectată. Tanti Lucica își amintește cu emoție cum i-a pregătit o masă ușoară, cu somn la grătar și cartofi fierți, dar Ivan a refuzat, afirmând: „Nu te lua după ei, mie îmi aduci mâncarea care e la toată lumea.” Această întâmplare ilustrează umilința sa și dorința de a se integra în comunitate, refuzând să fie tratat diferit.
Povestea Tanti Lucica și a mesei pe care o oferea lui Ivan nu este doar o amintire de familie, ci un simbol al evoluției gastronomiei locale în România. Discuțiile profunde cu Teodor Frolu, cunoscut ca Doru, au condus la dezvoltarea conceptului de gastronomie locală pe care îl vedem astăzi, promovând mâncarea tradițională din diverse regiuni ale țării.
În memoria lui Ivan Patzaichin, Muzeul Ivan Patzaichin – Centru de Inovare Comunitară a fost construit pe locul casei părinților săi, devenind un omagiu adus realizărilor sale sportive și tradițiilor din Mila 23. Muzeul joacă un rol crucial în educarea și promovarea valorilor culturale ale comunității, asigurând că moștenirea lui Ivan va dăinui în timp.
