Waterloo și o revoluție: Von der Leyen și Costa își aleg artiștii preferați de la Eurovision
WATERLOO ȘI O REVOLUȚIE: VON DER LEYEN ȘI COSTA ALEG PIESELE FAVORITE DE LA EUROVISION
Evenimentul emblematic Eurovision, ce adună an de an europenii în fața televizoarelor, ascunde nu doar spectacolul muzical, ci și discuții politice semnificative. Pe măsură ce se apropie finala din acest an, care va avea loc sâmbătă la Viena, liderii Uniunii Europene, împreună cu radiodifuzorii naționali, recunosc importanța acestei dimensiuni. Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a afirmat în cadrul unui interviu pentru POLITICO că piesa ce ilustrează cel mai bine esența Eurovision-ului este „Waterloo” interpretată de grupul ABBA în 1974. Aceasta a devenit o parte integrantă a patrimoniului cultural european, având un impact semnificativ asupra istoriei muzicii pop.
În ceea ce privește preferințele personale, von der Leyen și-a exprimat aprecierea pentru melodia „Ne partez pas sans moi” a Célinei Dion, ce a câștigat competiția din 1988 pentru Elveția. „Ce voce, ce emoție!”, a subliniat ea, recunoscând și energia debordantă a piesei „Euphoria”, declanșată de Loreen, care a triumfat pentru Suedia în 2012 și a obținut din nou succesul în 2023.
Purtătorul de cuvânt al președintelui Consiliului European, António Costa, a dezvăluit că melodia sa preferată este „E depois do adeus”, interpretată de Paulo de Carvalho, lansată de Portugalia în 1974. Deși piesa nu a fost declarată câștigătoare a competiției, s-a transformat în imnul Revoluției Garoușilor, având un rol crucial în scena politică din țară, apărând la doar trei săptămâni de la finala Eurovision.
În contrast cu aceste declarații, președintele Parlamentului European, Roberta Metsola, și înaltul reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate, Kaja Kallas, nu au dat curs solicitărilor de a dezvălui piesele lor favorite, lăsând loc speculațiilor.
După prăbușirea Cortinei de Fier, implicarea țărilor baltice, a Poloniei și a Ucrainei în Eurovision a fost celebrată ca un simbol al unității europene. Exemplul cel mai cunoscut este piesa „1944” a Jamalei din Ucraina, care a obținut premiul competiției din 2016, având în versuri o poveste emoționantă despre deportarea bunicii sale din Crimeea în perioada stalinistă, un subiect de actualitate și în contextul ocupației rusești începute în 2014.
Evenimentele din jurul Eurovision sunt deseori marcate de petreceri și vizionări organizate de corpul diplomatic aflat la Bruxelles. De exemplu, în anul precedent, președinția daneză a Consiliului UE a organizat o recepție comună cu ambasada Elveției. Totuși, clima diplomatică din acest an pare mai rezervată, cu țări precum Spania, Olanda, Irlanda, Islanda și Slovenia anunțând un boicot al competiției, în lipsa unei reacții clare în legătură cu includerea reprezentantului Israelului, Noam Bettan.
Bettan a menționat că a fost „șocat” de protestele și boo-urile care i-au afectat prezentarea din semifinală. În fața unei astfel de reacții, oficialii israelieni au raportat un număr semnificativ de postări antisemitice pe rețelele sociale înainte de competiție. Miki Zohar, ministrul culturii și sporturilor din Israel, a denunțat apelurile la boicot, considerându-le „rușinoase și ipocrite”, subliniind că Eurovisionul ar trebui să fie o celebrare a muzicii și culturii, nu un loc pentru dispute politice.
În opinia bookmaker-ilor, piesa „Liekinheitin” din Finlanda se află în topul favoriților pentru câștigarea finalei de sâmbătă, primind suport atât din partea juriilor naționale, cât și a voturilor publicului.
